1

Despre Pacat

Mult s-a facut si multe s-au scris despre ce-i rau. Asa deci stim ca vine de la diavol. Totusi se lasa dorita o elucidare din cauza confuziei produse.

Asadar totusi ce este bine si ce este rau pina la urma?.. Fara a da raspuns acestei intrebari, cum vom deosebi cele care vin de la diavol?..
Sunt ce-i care ne invata ca binele si raul este relativ, ca depinde de unghiul din care vom alege sa privim lucrurile. Este o mare minciuna care umfla confuzia si incertitudinea veacului in care ne aflam. 
Cind adevarul e simplu si frumos. Ceea ce duce la viata e bine. Ceea ce duce la moarte e rau!
Deci daca vrei sa fii un om bun sub cerul mare cauta ca actiunile tale sa creeze, sa inmulteasca viata in interiorul altora si prin aceasta in interiorul tau. Gaseste implinire si bucurie in a trai pentru cei care vor sti sa foloseasca contributia ta in acelasi scop.

Daca diavolul e si el o creatura, o fi avind mai multe picioare, dar maini are doua - Cu una varsa binecuvintari, cu cealalta blesteme. Ca o balanta cu mina dreapta ii rdica pe slujitorii sai cu stinga ii trage in jos pe robi, asa ca pina la urma sa-i prapadeasca si pe unii si pe altii.

Este pacatul care inalta omul si pacatul care-l coboara de-l ineaca-n glodul cel mai de jos. Doua cai de a prapadi, pentru a invalui evenimentele cu relativism si sa-si poarte oile oarbe si lupii insetati dupa singe prin padurile intunecate ale confuziei pina-i baga in imparatia sa de unde sa nu mai iasa.

Dar culmile la care putem fi inaltati de vrajmasul nostru sunt din lumea aceasta care trece si noi mai repede ca dinsa si iluziile placerilor le intrece pe ambele. Si sa nu credem ca am putea sa ne inghesuim intr-o pozitie favorabila intinsa peste ani sub acest scenariu. Nu vor trece din viata inainte ca sa-si plinga faptele si nu vor fi urechi sa-i auda si la ce le-ar folosi daca le-ar gasi?!... 

Suntem un corp de oameni si cu vrajmasie ne facem rani. Durerea in cercuri se roteste, de la marginile pamintului il ajunge si pe cel care o naste.

Din tabara slujitorilor fac parte: cei care le servesc drept prilej de pacatuire, asa incit pacatosul sa isi sape singur groapa; Si cei care-i prapadesc nemijlocit, fiindu-le ingaduit mai ales pe seama aportului primilor. Asa sunt cei ce darima si pierd. Iar pe cei din afara pacatului nu-i pot atinge cu puterea lor, caci nu le este ingaduit si stiu ca nu au drept decit sa-i ispitesca si puterea lor nu e mai mare decit a celui curat si daca totusi ar face-o cu izbinda, s-ar nenoroci groaznic pe el singur.

Dar pacatosul ajuns victima n-are indreptatire, fiindca a lasat influenta instigatorilor la pacate si a fost prins in tunelul pierzaniei. Asa sunt betia, drogurile, norocul, poftele, ademenirile sexuale si multe alte cite mai sint nici nu sunt cunoscute omului toate.

Important sa tinem seama ca in practica categoriile nu sunt strict delimitate, ci se intrepatrund intr-o oarecare masura (adica formele conceptuale pure se amesteca in proportii flexibile). Adica lupul e si oaie, iar oaie e si lup. Dar ceea ce prevaleaza il atribuie unei sau altei tabere.

Acesta este pacatul, dar fericit e omul care alearga pe carari placute celui Autotputernic care l-a facut. El nu iubeste nici unul din pacate si primeste binecuvintarea inainte ca sa ajunga insetat de ea. Si nu are trebuinta sa se ingrijoreze. Rezultatele muncii lui sunt ziditoare, iar rasplata vesnic dulce si implinirea nemarginita.

Parazitul suge viata din gazda, astfel indeplineste agenda entropiei. Dar natura ne invata si despre o alta simbioza. Avem ambele exemple, care-l vom iubi?/.. Vom continua imbratisarea strinsa a teorie darviniste de lupta pentru existenta? Si vom invata copii sa faca acelasi lucru, sa lupte pentru o existenta mizerabila cu tot felul de pericole la fiecare pas in loc ca sa traiasca in armonie, dragoste si pace cu buna-intelegere?..